Milano – capitala morala a Italiei

Intr-o dupa-amiaza de septembrie am aterizat pentru prima data pe pamant italian, in Bergamo, aflat la 40 de km de Milano. Dupa un zbor fascinant pe deaspura peninsulei, intalnirea cu italienii a fost placuta, incurajatoare. Am ajuns in Milano cu un autobuz special si ne-am indreptat spre centrul orasului, acolo unde totul este posibil…

 

Stiati ca italienii (sau cel putin milanezii) considera Milano – capitala morala a Italiei? Iar dupa parerea mea cred ca au dreptate! Acest oras are tot: lux, moda, gradini superbe, hoteluri impresionante, muzee, teatre, restaurante si baruri, istorie, biserici uriase si o multitudine de personaje care dau culoare strazilor boeme.

 

Milano este un oras cu radacini ancorate in timpuri stravechi, cand se numea Medhlan si era condus de un popor celtic. Cu timpul, Milano a fost condus de romani (de celebrele familii Visconti si Sforza), de spanioli si de austrieci, iar apoi Napoleon I l-a transformat in capitala Regatului Italiei. Dupa razboi, Milano a devenit o adevarata metropola financiara, atragand artistii, oamenii de afaceri si cautatorii de vise din intreaga lume. Acum, centrul orasului numara nu mai putin de 7 milioane de suflete, din care peste 15% sunt emigranti.

 

In centru, sub privirile blande ale Madonninei, celebra statueta din aur din varful catedralei Duomo (a trei biserica din lume ca marime, dupa San Pietro din Roma si Catedrala din Sevilla), am vazut cea mai mare aglomeratie pe care mi-o puteam imagina vreodata. Zeci de suflete – tineri ciudati, batrani zambitori, hoarde de turisti, japonezi cu aparate foto, emigranti de culoare, vanzatori ambulanti, romani, chinezi, americani – se invart prin marea piata in cautarea a ceva special. A ceva care fie e o fotografie reusita cu Duomo, fie e un loc de munca sau o oportunitate de business marunt, aducator de bani de chirie.

 

Desi am mai fost in orase mari europene, in Milano am simtit cel mai acut sentimentul indiferentei, al americanizarii, al goanei dupa bani. Insa este un sentiment superficial, pentru ca dincolo de miile de emigranti de toate culorile care isi incearca norocul in acest oras fashion, am intalnit si italieni simpli, relaxati, cu povesti frumoase, patrioti si sustinatori ai egalitatii oamenilor.

 

Am reusit sa vad orasul aproape in intregime, in 4 zile, cu un buget minim, apeland cu incredere la Couch Surfing. A fost prima “canapea” pentru mine si am avut norocul sa cunosc o italianca cu doi copii superbi, care locuia la capatul liniei verzi a metroului milanez, intr-o zona rezidentiala, cu un parc imens in jurul blocului cu apartamente mici, cochete.

 

In perioada cat am stat in Milano nu am incercat sa bifez monumente, muzee sau alte obiective inscrise in ghidurile turistice, ci sa cunosc viata reala a italienilor, sa surprind reactiile, zambetele, supararile lor, sa vad strazi, cladiri, cartiere, sa mananc din bunatatile celebre si sa ma relaxez.

 

Primul lucru pe care l-am observat a fost proiectul ecologic al primariei care impune (de fapt ii roaga!) pe italieni sa-si impodobeasca balcoanele cu plante si flori. Spectacolul este incredibil si grandios. Daca vei privi pe verticala orasul Milano, vei observa cactusi, flori de “nu-ma-uita”, portocali, palmieri, iedera si alte mii de plante care alcatuiesc gradina suspendata, boema si eleganta a unui oras supra-aglomerat. Efect garantat de buna-dispozitie!

 

Apoi mi-am indreptat atentia spre gastronomia locala. Am baut un cappuccino intr-un mic bistro dintr-un cartier milanez. Localnicii veneau grabiti, comandau un espresso si il beau in picioare, cu un ziar in mana, cu ochii pe ceasurile Armani si cu un zambet relaxat pe chip. Intr-adevar, cea mai buna cafea pe care am baut-o vreodata a fost in Italia!

 

Desi cunoscuti ca bucatari desavarsiti, italienii nu gatesc acasa lucruri sofisticate. In general, cina lor consta in paste stropite cu ulei de masline, cu parmezan ras si un sos de rosii cu busuioc, destul de inconsistent. Apoi, la felul doi, servesc branza si fructe si, evident, espresso. Micul dejun este intotdeauna dulce, constand in biscuti, croissante si cafea. La supermarketuri preturile erau prietenoase si am gasit cei mai grozavi biscuiti cu ciocolata pe care i-am mancat vreodata, dar si branzeturi cu tenta albastrie si prosciutto.  Am vizitat si o piata ecologica, de o frumusete fara seaman, in care producatorii locali aduceau in fiecare dimineata peste, fructe de mare, legume si fructe proaspete. Va recomand cu drag portocalele siciliene, vinetele de un mov deschis, pastaile roz sau mierea produsa chiar in Milano.

 

Prima experienta gastronomica desvarsita din viata mea a avut loc intr-un bistro cu 2 mese, intr-un cartier milanez pierdut, undeva spre periferie. Aici pregateau pe un cuptor cu lemne pizza Margherita. Atat! Simpla, incredibil de gustoasa, de o savoare care pur si simplu iti imbata simturile. O serveau fierbinte, cu o bere rece la draft si cu un zambet larg: “Buon appetito!”

 

Apoi am vizitat orasul admirand arhitectura sa incredibila, cladirile vechi, cu sculpturi si picturi superbe, cartierele boeme, muzeele celebre, casele de moda, restaurantele cu mirosuri divine, cafenelele micute cu oameni grabiti, modelele in tinute sexy, zona high-class a orasului, in care multi-milionarii isi fac veacul, am vizitat un penthouse al unei prietene, un castel, un parc urias, am admirat grandoarea stadionului San Siro si am stat ore in sir privind “cautatorii de vise” din pietele centrale.

 

Ore pline de sens si de placere pura am petrecut la o micuta biblioteca din Milano, adapostita de o fabrica dezafectata, in care am stat pe timp de ploaie, am scris, am sorbit cappuccino si am visat la bucurii culinare fara limite.

 

Cand a venit timpul sa plec din Milano, am facut-o cu inima stransa. Asta este “soarta” unui calator: in momentul cand se ataseaza de un loc, trebuie sa plece spre un alt punct, spre alte minuni ale lumii. Milano va ramane vesnic in inima mea ca un oras fashion, cosmopolit, aglomerat, gurmand, stralucitor. Si cred ca acest oras poate fi simtit la adevarata valoare acolo, in strada, stand pe treptele catedralei sau intr-un mic bistro, comunicand cu italienii simpli, dispusi la discutii interminabile despre fotbal, politica, istorie, moda si mancare.

 

Daca vrei sa vizitezi Italia, autocarele Eurolines iti stau la dispozitie. Preturile sunt utmatoarele:

55 Euro/ dus
78 Euro/ dus-intors

Iata aici mai multe detalii!