Ziua 13 – De la Paris la Londra

Londra
Doreste-ti ceva cu adevarat si intreg Universul va conspira ca acest lucru sa se intample. si se intampla! Ca autocarul catre Londra sa fie condus de singurul sofer roman din echipa companiei Eurolines UK. Mi-e dor sa aud limba romana si sa ma stiu pe maini bune, eu si bagajul meu. Scund, rotofei, cu o privire poznasa, domnul P. e pasionat de soferie. “Am stat cateva luni in Canada si mi-am indeplinit un vis, am condus camioanele acelea mari ale lor”, imi povesteste. Insa frigul teribil l-a facut sa renunte.

S-a intors la colegii sai din Europa, care l-au primit cu bratele deschise. “Ii multumesc lui Dumnezeu, totul e bine aici. Au grija de noi sa avem tot ce ne trebuie, inclusiv detergentul pentru haine ni-l cumpara ei. Cursa e usoara si frumoasa”, adauga. Il intreb daca locuieste la Londra sau la Paris si imi spune ca este intr-o perioada de tranzitie. Fiica si sotia locuiesc deja in Statele Unite iar el asteapta sa ii iasa green-card-ul. “Daca o sa-mi para rau de ceva, atunci o sa-mi para rau de Ramnicu Valcea al meu. Dar nu mai e chip sa traiesti in Romania”, spune cu o unda de regret.

A fost in tara in vara aceasta si a plecat dezamagit. Prea multa lume bolnava, prea multa tristete. A avut candva o afacere insa partenerii nu s-au tinut de cuvant si a pierdut-o. Nici legislatia nu l-a sprijinit. Asa ca a luat calea exilului.

Londra 4 - inspectie atenta

Daca in primii ani de soferie punea la suflet orice, acum isi pastreaza calmul. “In capul soferilor se sparg toate”, povestese. “Eu raspund insa politicos la orice si ii indrum pe oameni sa isi exprime nemultumirile pe site-ul companiei.” Din cand in cand, se intampla lucruri extraordinare. Ca de exemplu, sa gaseasca un imigrant ascuns sub burta autocarului, intr-o incercare disperata de a trece granita in Marea Britanie. Sau o geanta plina cu droguri sau arme, pitita printre valizele pline cu haine.

Curios din fire, domnul P. a cautat pe internet explicatia faptului ca britanicii au volanul in dreapta. Are legatura cu epoca medievala, cu razboaiele de atunci si cu mana in care cavalerii isi tineau arma atunci cand erau pe cal. “Prin urmare, noi facem lucrurile invers si nu englezii”, conchide, facandu-mi cu ochiul.

5

A doua dorinta indeplinita intr-o singura zi este sa ajungem in Marea Britanie pe apa, traversand Canalul Manecii. Catamaranul urias inghite cu repeziciune in burta sa enorma autocare, masini, camioane. Oamenii sunt expulzati pe puntea superioara. Pakistanezi maronii, evrei cu perciuni si palarii inalte, femei indiene, soldati bosniaci, o echipa de sport franceza, englezi, francezi, nemti, romani, protughezi, un grup de rock, un rus, noi, romancele, si cine mai stie cate alte natii, migreaza din restaurante in magazinul duty-free, pe puntea descoperita sau in sala de jocuri, si-apoi din nou, de la capat, intr-un du-te vino ametitor.

Dupa o calatorie de aproape o ora si jumatate, Dover ne intampina cu un apus magnific si un ochi de far clipind enigmatic din mijlocul digului de piatra. Pasagerii revin in vehicule si, de indata ce barca acosteaza, se imprastie in cele patru zari ca si cum n-ar fi fost niciodata acolo.

Londra: Orasul in care nu esti niciodata singur

7

La Londra, ma simt ca acasa. Imi plac arhitectura si imensitatea ei. imi place cosmpolitismul ei. Este un oras in care nu te poti simti singur. Iubesc Londra pentru ca ii datorez debutul meu de scriitoare. Poate ca nu intamplator, hotelul este foarte aproape de Earl s Court, locul in care in fiecare an se desfasoara London Book Fair.

In timpul celorlalte vizite am bifat atractiile turistice: Big Ben, Westmister Abbey, London Eye, Trafalgar Square. Lista e atat de lunga!. Am ajuns si in Notting Hill, si la Kew Gardens – o superba gradina botanica, despre care scrie si Elizabeth Gillbert in “The Signature of All Things”, cel mai recent roman publicat. Am fost la un concert de blues in Camden dar si la “We Will Rock You”, in West End. Am dansat house la Ministry of Sound dar si salsa, in estul orasului.

De data aceasta, am ales sa descopar Londra prietenilor mei. Cu Cornel Sorian, am ajuns in Soho. Un loc care, desi faimos pentru viata de noapte si magazinele xxx, gazduieste numeroase studiouri muzicale si video, ateliere de creatie. Cornel Sorian, ex- Stigma, a plecat din tara in urma cu sapte ani, cu un rucsac in spate, fara sa cunoasca pe nimeni la Londra.

Planuia sa isi faca o trupa iar asta i-a adus si primul job – inginer de sunet la studioul de inregsitrari Downtown Artists, cu care colaboreaza si acum. Compune muzica si produce alti artisti. Are aproape 40 de ani desi arata ca un tanar de 20 de ani si e multumit cu ceea ce face.

6

“La varsta asta, nu mai ai nebunia cu scena”, imi raspunde atunci cand il intreb daca nu vrea sa isi faca totusi o formatie. “Am incercat insa nu am avut aceeasi chimie.” Se refera la fostii colegi din Romania, in special la Emanuel Mirea. Timpul lui Cornel e limitat si daca una dintre solistele cu care avea inregistrare n-ar fi anulat, probabil ca nu ne-am fi vazut. Nu e vorba doar de treaba de la studioul din Soho sau la cel de acasa – artistul investeste o buna parte din castig in scule, dar si de cursurile pe care le urmeaza la facultate: un master in inginerie de sunet, cu specializare in muzica de film. Cine stie, poate ca intr-o buna zi, Cornel va fi primul roman premiat cu Oscar.

Seara, un alt prieten imi este ghid intr-o plimbare pe malul sudic al Tamisei. Lucian se afla aproape de finalul unui contract de sase luni la Londra si se bucura ori de cate ori vreun prieten din tara ajunge in capitala Marii Britanii. A imprumutat deja ceva din eleganta si stilul britanic.

Am luat metroul de la Gloucester Road, pana la Westmister Abbey. Acolo am trecut podul si ne-am inceput plimbarea, pana in dreptul Catedralei Saint Paul. Locul este o adevarata incantare. Cantareti ambulanti interpreteaza – cu talent, piese proprii sau ale marilor artisti. Libraria Foyles este deschisa pana tarziu, puburile sunt pregatite pentru vreme racoroasa cu incalzitoare asezate pe terase.

Noi ne-am oprit la “Founders Arms”, un bar mai putin cunoscut de turisti, frecventat in special de localnici, am baut un pahar de vin, am povestit si am admirat Tamisa linistit curgatoare.