Ziua 14 – De la Pamant la Luna

eurotunnelAm plecat din Londra intr-o dimineata insorita, intr-un autocar condus de un olandez hranit aparent cu branzeturi, lapte si ciocolata Milka. in doar doua ore – dintre care aproape una prin Londra, a ajuns la Folkestone, in parcarea Euro Tunelului. Pauza de 45 de minute, anunta domnul Hunk. Hunk se scrie, de fapt, ca in olandeza si nicidecum asa, ca in engleza.

Il intreb de ce si imi raspunde, contarariat, ca asa scrie la regulament. soferul a fost politist dar si producator de film. Se relaxeaza conducand autocare. Nu este singura persoana care are o poveste de spus. Giovanni Volkerts, de exemplu, este nascut in Surinam si traieste in Olanda de la zece ani. Tot cam pe-atunci, si-a dat seama ca pasiunea sa este cinematografia.

Are propriul studio de productie in Amsterdam si a regizat deja videoclipuri si reclame.Marele lui vis este sa devina un regizor recunoscut pe plan mondial si sa castige un Oscar. Imi spune ca i-ar placea sa vina in Romania, sa viziteze Bucurestiul. A auzit de Casa Poporului si de Centrul Vechi.

Toti pasagerii se intorc la timp la masina si, spre bucuria mea, acesta se pune in sfarsit in miscare. Abia astept sa experimentez calatoria cu mijlocul preferat de locomotie al animalelor de companie, asa cum afirma un imens panou publicitar: “approved by over 1 million pets”. 68% dintre animalele de companie care ajung in Marea Britanie prefera EuroShuttle. Sa fie durata scurta a calatoriei, de doar 35 de minute? Faptul ca pot ramane alaturi de stapanii lor, in masina sau ca se pot juca in zone special amenajate? Sau pretul, de numai 16 lire sterline pentru un singur drum?

Calatoria cu Euro Shuttle este foarte simpla. Intri pe site, iti faci rezervare. Ajungi la Eurotunnel macar cu vreo ora inainte – daca vrei sa profiti de magazinele duty-free. Check-in-ul se face cu cel putin 30 de minute inaintea orei de plecare. iti iei bonul de la automatul de tichete. Te incadrezi pe banda destinata imbarcarii. Conduci cu atentie si intri in tren. Ai plecat.

La prima vedere, Euro Tunelul arata ca o gara obisnuita. sine de tren paralele, flancate de stalpi electrici, brazdeaza suprafata pamantului cateva sute de metri pentru ca apoi sa sa se ascunda in gurile intunecate sapate in dealurile inverzite. O garnitura deschisa, incarcata cu camioane, stationeaza.

Insa o liniste neobisnuita invaluie locul iar peroanele sunt pustii, cu exceptia catorva oameni – pasnici si prietenosi, care ajuta soferii sa intre cu masinile in Euro Shuttle – un sarpe cu spinarea argintie, patata de negru si aramiu. Ca si cum ar fi trecut prin foc si explozii. Am senzatia ca am ajuns in viitor, un viitor al unei societati automatizate, cu o populatie injumatatita de Ebola si razboaie.

O manevra abila a olandezului Hunk si iata-ma in maruntaiele monstrului de otel, pe punctul de a strabate una dintre cele sapte minuni ale lumii moderne. Interiorul, luminat in galben, cu pereti albi si podele lustruite ma duce cu gandul la o spalatorie auto de ultima generatie, Tunelul a fost construit in cinci ani de catre o echipa de 13.000 de oameni.

Se spune ca, parcate in linie dreapta, toate vehiculele care au trecut pana acum prin acesta, ar acoperi distanta de la Pamant la Luna. Mi-ar placea sa fiu aici pe 22 decembrie, atunci cand se implinesc 20 de ani de cand naveta a transportat pentru prima data o masina.

Cateva fluieraturi scurte si trenul, lung de aproape 800 de metri, se pune in miscare tras de o locomotiva albastra si subtire ca un varf de sageata. Lumina zilei continua sa straluceasca cateva minute prin ferestruica din dreptul burtii autocarului. Dor 38 de kilometri din cei 50 ai tunelului sunt sub apa, la o adancime care ajunge pana la 75 de metri, cu portiunea de uscat mai lunga in capatul francez, de la Calais.

Brusc, se face intuneric. Suntem sub apa si sub pamant insa cumva presiunea atmosferica este mentinuta in limite normale. Incerc sa aplic ce am invatat la cursurile de scunfundari, sa regularizez. Functioneaza.

La sosire, acelasi decor de film SF. sine de cale ferata una langa cealalta ca niste spinari de omizi negre. Hunk extrage autocarul din tubul de metal pe peron. Usoara panta, un viraj la dreapta si gata, Euro Tunelul devine o amintire. Suntem pe sosea, in drum spre Amsterdam. soferul apasa pedala de acceleratie, lasand in urma peroanele si sinele Euro Tunelului, imprejmuite cu gard de sarma.